în umbră, cineva și-a ridicat politicos jobenul.

Yvette Guibert
sărută copacii invizibili din față:
corăbii cu pânze trosnesc;
flacări pălesc;
flori de măceșe
se topesc-aidoma nebunaticelor bucurii,
pe buzele copilandrelor.
acestea,
privire-aș-ndreaptă spre botul amurgului,
răvășit neîncetat de frunzișul cerului.

dantela neagră a mănușilor îmbracă balustrada.

degete-cunoscătoare a unor vechi melodii,
îndoapă cu ciorchini de stele
curcanul nopții;
adâncul întunericului își leagană undele.
ciupită de lumină, plasa-i
cârpită de pescari.
mâinile lor
cicatrizează rănile
sufletului.