Succesiuni de stări netrăite,de ganduri negândite:
Alerg cu nesăbuință în vârtej de vise...
Încă aștept un zâmbet hoinar.
Mă caut în larma unei perechi de aripi,
Spulber zăpada ce-mi alinta pleoapele;
Buzele-mi conturează iluzii trecătoare
Ies sarcastică din ritmnul banalelor credințe.

Nu știu dacă vântul îmi mai bate-n geam
Căci am uitat de mult sa plâng sub lună.
...Doar sper că o petala sărutată ieri
Va mai călători și mâine prin vârtejuri.
Mă mușcă urletul straniu al lumii:
Oare cântă sau plânge trezită de plictisitorul azi?
Îmi aberează privirea înghețată
Și se așează pe amarul unui om...
Nu mă primesc în cercul unui amor fatal
Și-nvăț să zbor măcar o zi în viață:
Un fluture lăsat să mintă existența,
Destinul unui trai scurt și prea colorat.

Cine îmi mângâie mâinile tremurate?
Tot tu amantă gură,martor de iluzii stinse,
Tu plângi și râzi și-aștepți și-alinți...
...Dar ai uitat să mângâi altă gura...