Sunetul oftărilor nu mai trezește nimic în mine azi,
am uitat până și cum să-mi număr grimasele și lacrimile.

Cert e că zâmbetul s-a transformat într-un străin,
Ironic sau nu, nici asta nu mai știu.

Însă ce mi se pare ciudat e c-am șters astfel
de stări mult prea repede,
când ar fi trebuit să le fi anulat mai târziu.

Tu de ce nu mai surâzi?