zorii își sumecă umbrarul
dezlipesc urmele nopții din părul tău
îmi închipui ce minune ești
când
pe aceeași tâmplă
se întâmplă în șoaptă o zvâcnire


picuri de lumină lunecă pe obrazul tău
surprind nevinovat adierea buzelor
pentru o clipă
verde gura pământului
împarte din roua trecătoare
rămân aplecat peste seninul pielii tale
măsor cu grijă aproprierea
respir tot mai greu
unul după altul înghit pe nerăsuflate visele

undeva între strălucire și carnea mea
plutesc
suflet în inima lui
grăbit să te întâmpin