„Aux armes citoyens,
Formez vos bataillons.
Marchons! Marchons!
Qu'un sang impur
Abreuve nos sillons”


din sânge se naște dragostea
zidurile se prăbușesc sub presiunea sufletelor
te-am găsit așteptându-mă
între creneluri este frig
te-am strâns în brațe privind înspre munții acoperiți cu nori
în spatele lor se ascunde o altă lume
poate vom ajunge odată acolo
sau poate vom alerga căutând în zadar libertatea
infernul se poate împietri în multe culori
nimeni nu mai înțelege astăzi că trebuie să ne dezbrăcăm...
doar gloanțele mai caută inima
restul nu mai contează

aș vrea să îți spun că te iubesc
dar vântul îmi frânge cuvintele
mi-aș scuipa sufletul și ți l-aș oferi
dar tu ai crede că sunt doar epileptic
și probabil că nu ai putea să vezi decât o lumină...

așa că mai bine, privesc răsăritul și aștept,

la un moment dat toți vom șopti înfrigurați,

E Pluribus Unum!