Unii pe lângă alții trecem anonimi
și simpli ca o tăcere,
când orele mor
târâte de zi în întuneric,
când ochiul răbdării
e orbit de durere -
și-am învățat ce-i ura și lupta
și-abia că trăim
o istorie care nu ne încape;

când cu toții - suflet și trup
întreg cu întreg întregindu-ne -
știm de-acum
un alt alfabet al morții;

când fiecare ochi ascunde o rană;

dar ninge a dor și a liniște.