zilele pe care nu le-am trăit până la capăt
nopțile în care am aprins felinare și am plâns
cât de mult i-am iubit pe oamenii aceștia
am construit 1000 de poduri pentru ei
le-am ridicat cetăți din cuvinte strălucitoare
apoi i-am uitat ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat

stai lângă mine în acest oraș din care au plecat cu toții
cumpără-mi mandarine 3 cărți și o rochie de mătase cu fluturi
spune-mi despre tine multe nimicuri și râzi
într-un târziu ne vom plimba cu tramvaiul până la ultima stație și înapoi

vom fi mai nostalgici decât trenurile din Gara de Est
blândețea ne va sfâșia în cele din urmă
din carnea tânără a poeților care am fost odată
vor înflori în după-amieze fără nume și rost
gropi comune
acolo își vor dormi somnul de veci
toate cuvintele noastre

și peste toate acestea
lumina zilelor pe care nu le-am trăit până la capăt
din nerăbdare sau nebăgare de seamă

noaptea felinare aprinse îți vor povesti
despre mine
ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp

asculta aceasta poezie in lectura autoarei