1,
primul licăr de pană la creștetul unui băiat
și prima înfiorare în pieptul unei fete
prima cârjă în inima unei bătrâne
sau lacrima unui bunic pe moarte
la ce e bună poezia
dacă nu știe nimic
eu pun mereu cântarul la fiecare!
poezia e pură fanetezie
sub sprâncenele fine ale iubirii
gene ce se închid sau se deschid în ritmurile luminii

2,
primul semn al rușinii sub tristețea despărțirii
sau poate știți mierea ce picură prin pauzele unui accident
sângele și toți hormonii voștri panicați
într-un bandaj alb imortalizat doar într-o iluzie
Uf chiar cine poate să știe ce știu eu sau nu
o zi proastă se scurge în pavajul proaspăt plantat
ce pleonasme să mai scotocim prin pliurile degetelor
când suntem în ceață
și ne dor plombele uitărilor și amintirilor

3,
primul surâs și ultimul al dimineții
mi-am luat chimonoul verde cu buline argintii
aurie e priveliștea doar că se destramă
ca o hăinuță de prunc
mâinile lui prea mari pentru cuvinte și dedicații
se așează neștiutoare pe inima mea
plasture cu mucegai în rama trecutului
rug de flori viitorul
prezentul îngropat între două uși deschise