poate mâine serile nu îți vor mai spune povești despre mine
câinele casei va rămâne singur
drumurile ni le vom închide în cutii ieftine de carton
lângă trei nasturi și un capăt de ață
poate mâine am să uit numele tău
și Bucureștiul va fi doar o altă întâmplare
încă un om bătrân locuind într-un cartier cu multe tramvaie
magazine terase și parcuri

mi-ar fi plăcut să locuiesc lângă o gară
undeva oriunde
cât mai aproape de munți
să am o casă albă cu gard înalt și mulți pitici de grădină
mi-ar fi plăcut să fie toamnă cu lună mereu

știu că nu mă voi întoarce niciodată acolo
în țara aceea a ta
din ce în ce mai departe eu
azi mai puțin decât mâine

martie aprilie și mai vor trece
vara aceasta zepeline albastre
vor saluta decent matur și foarte serios
toate florăresele bucureștilor
depărtarea ne va sfâșia ca întotdeauna
nimic nou
pictează mai departe aceeași femeie cu pălărie violet
chiar dacă ea nu mai e de mult
lângă tine lângă ea lângă nimeni

voi ține veioza aprinsă până târziu spre dimineață
când vei privi peste apele munții câmpiile și oamenii
care sunt între noi
vei ști că trăiesc deocamdată
și asta e îndeajuns

asculta poezia in lectura autoarei