Prin negura albastra a luminii intunecate
Ce se intinde peste lumea inghetata
Prin campia pustiita a masinilor lipsite de suflet
Prin zumzetul metalic al orelor ce trec tern
Prin rotitele ce se rotesc incet si intoxicant
Prin țăcănitul obsedant al firelor
Sufletul ne-a disparut...
Nu mai avem nimic...
Nu mai avem nici macar ultima speranta
Ce am inlocuit-o cu aroganta vesnica
Si astfel, usor, pe nevazute, am murit.
Si-odata cu el, si marele experiment
al vietii, al iubirii si al gandirii
s-a stins.