Când Dumnezeu a dat drumul la șoareci
a murit apa vie
rămânând pustiul cu marginile sfâșiate
unde bate vântul morților.

Când Dumnezeu a dat drumul la șoareci
nu a mai fost sărut,
nicio zi a durerii n-a mai fost sărbătoare
și nici la chemare răspuns.

Când Dumnezeu a dat drumul la șoareci
filosofi beți certau licuricii;
mințeau, tăvălindu-se deasupra rădăcinilor,
pipăind formele ideilor.

Când Dumnezeu a dat drumul la șoareci
s-a sinucis certitudinea
lăsând pe pământ urme de sânge albastru,
de speranță și de cer.