Ploaia

Bate vântul printre ramuri,
Frunzele lovesc în geamuri,
Păsări zboară speriate,
Ploaia cade peste toate.

Eu, nici gând să iuțesc pasul,
Nu mă tem de ploaia care
Se-ntețește tot mai tare
Fulgerând, să-i aud glasul.

Și mergând prin ploaia rece,
Gândul, de la tin’ nu-mi trece,
Aș vrea să fii lângă mine,
Să-ți spun că mi-e dor de tine.

Ca niște umbre grăbite,
Trecătorii fug de ploaie
Și se miră, ce-ncet merg,
Parcă-ar fi o zi cu soare.

Poate tu nici nu-ți dai seama,
Că în gând te port și-n ploaie,
Care în locul tău sărută
Fața mea și părul moale.

Haide ! Vino, ieși în calea
Ploii, care mă oprește
Și mă ține strâns în brațe,
Chiar de lumea ne privește!
Ea, știe cum se iubește.

6 - 07 -1992