arena asta e o supă roșie
alunecă
gros

am terminat de tocat fabrica de milă
munți de cărți
gesturi normale cu gust de lămpi nepermise
faptul de noapte
căpătaserăm brusc frică
de înălțimea luminii amare
înfiptă ca o
furculiță și-un cuțit
sec
verde
până aici

de la capătul brațului mâna umflându-se umflându-se
aruncă
capătul lanțului de carne
udă a ură
se prăvălește
pleznind
supa asta roșie
pe gene
în contracții
șiroaie
coapse
vene

plescăind ca un pește în apă
arena se crapă
în formă de noi