Carnea limbii atinge
carnea de pasăre
pumnii se desfac în așteptarea
primului cuvânt

Fulgul de cenușă
trece dintr-un colț al gurii în altul

Cine va rupe tăcerea va pierde pariul

O plasă de riduri cade pe fața mea
o cută adâncă taie osul frunții tale
Am putea să nu ne vorbim cu anii
stând la capetele opuse
ale mesei de sărbătoare

Privirea mea trece prin flacăra lumânării
lăsând urme de arsuri pe carnea limbii tale
semănăm ca două picături de
apă moartă

Cuvintele nerostite se lovesc de geamul închis
fiece petală e o limbă
albă
Pasărea are copite
poate-i un diavol copt în rolă

Dacă am fi murit
nu am fi păstrat acum o tăcere de mormânt