din umbra ușii doamna mov îmi întinde o bucată de catifea roșie
ca o dragoste expirată
între coperți de etajere
chinuie cheia de două ori

pielea mea e un palton demodat mult prea larg
la mâneci
nu mai recunosc parfumul
e ceva vechi oricum și nu se potrivește
cînd ascult
un punct de vedere
vâjâie deformat
un pick-up
rien rien rien rien rien rien rien și tot așa
voce lipsită de culoare

acul sare de la un bec la altul
stinge una
câte una
uși închise cu nume moarte
și vopseaua plesnită
e lung holul
se târșâie lipsit de speranță
e tencuială spartă pe jos galbenă și gri

într-o zi voi merge prea departe pentru mirosul de realitate
eu să-i dau un nume vesel ce o să înceapă cu A