Un gând dement
Evocă durerile mamei în travaliu.

Cu toate ușile închise
Mă consumi,
Cu vârfurile degetelor
Ușor apăsate pe piele-mi
Devorată de gurile zeilor,
A căror chemare o aud mereu,
Venind devreme,
Dintr-o cutie cu surprize
Colorată violent.

Cu toate ușile închise,
Uiți să îmi rosteși numele,
Prea ud să mai poată protesta.
Căldura din-năuntru
Amenințătoare se ridică
Împotriva voinței ei
Și albastru pur
Coboara,
În spaima și abandon;

A ta e,dar
I-ai uitat numele.