privesc camera mea
ca pe o femeie gravidă

geamurile plâng cu lacrimi de soare
afară sunetele au frunze verzi
și pământul crește cu vântul deasupra

cred că urmele
mă ajung din urmă sau se îndepărtează
oricum ar fi
umerii mei sunt un orizont lung

îmi e foame
și aș mânca
stafide sau migdale
orice doar
să se potrivească cu tine

între palme
e calm și scorțișoară

astăzi ceaiul nu stă în cană
el îmi apasă
părintește
creștetul capului

/

această secundă
s-a născut
și s-a împrăștiat
peste trupul meu
precum o păpădie