casa ta e pătrată și albă
o cutie de prada
(desigur căptușită cu tapet
culoarea ierbii)

uneori te văd ieșind la geam
hrănești vrăbiile
(când plouă ai părul zburlit
ca și ele)

porți numai rochii de tul
nu pari din lumea aceasta
(nici casa nu pare din lumea
aceasta)

prima oară ploua
am crezut că se înseninase brusc
dar era doar miracolul de după colț
albul vostru primăvăratic
impresia de film vechi

te văd mereu singură la geam
mi-e teamă să fac semne de salut
ca și când prin conturul tău delicat
ar trece pe rând toate iubitele
cu arătătorul pe buze

(doar odelia tremură
încet și roșu
ca o frunză
pe ducă)

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.