Mi-e teamă

“…Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut…”
Iisus Hristos


Mi-e teamă, Doamne, să-Þi ridic lăcașuri,
Când n-am zidit un suflet, întru Tine,
Pereți să-nalț, în loc să fac vreun bine
La frații Tăi mai mici, fără sălașuri –

Mi-e teamă, Doamne, să Te cânt în piatră,
Când rana Ta e numai carne vie,
Când n-ai avut nici pernă, și nici vatră,
Ci Te-ai rugat cu fapte, în Pustie –

Mi-e teamă, Doamne, sfinții să-Þi învălui
În aur, și argint, și acuarele,
Când nu au leac bolnavii fiecărui
Apus, și mai ai morți, între zăbrele –

Mi-e teamă, Doamne, să-Þi aprind fitilul
La candelă, când mame n-au mâncare
Pentru copiii lor, și le e trilul
Copiilor, altar de disperare –

Mi-e teamă, Doamne, că găsesc doar ziduri,
Acolo unde vulturii înalți
Au aurit veșmânt, și nu au bliduri
De împărțit, cum numai Tu – Te-mparți –


7 mai 2007