Te văd cu muci pe față
Și sânul ți-e lăsat
Iar zâmbetul cel tâmp
Þi-l las nemângâiat.

Spun că nu mi-e scârbă
De tine... și mint iar
Când ochii aceia palizi
Îmi par un câmp bizar.

Te scot în întuneric
-Poate pari frumoasă-
Dar noaptea nu mă minte
Și mintea mi-e albastră.

Poeții sunt albaștri,
Numai eu sunt gri,
Au versuri colorate,
Eu le am argintii.


Noiembrie 2003