poate nu totdeauna se întâmplă, dar străzile
pe care treci sunt, datorită ție, o coadă de păun
legată în urma unui animal masiv. în clătinarea lui
de pe un picior pe altul, amestecă drumurile spre franța
le face o pastă, un pahar
plin cu perspective coctail băute în mijlocul mahmurelii
când totul se învârtește într-o lumină roșie
când fac planuri și cu toate astea

ziua aceea pare un clitoris cauterizat. n-am voie să mă excit
să privesc rețelele de gânduri călcând pe treptele sordide
ale identificărilor. mă las pe spate într-o orbire metalică
aș vrea să mă ierți, mișcările modulează aceeași legănare
a animalului care încearcă planarea
pe sub fanteziile sexuale rafinate ale unui actor ce-și
trece crimele în serie pe tegumentul alb
nou-nouț

toate drumurile făcute se strâng în acest oraș
spre franța nu mai pleacă decât cei care vor să se arunce
de pe poduri. am o barbă albă, o pată în mijlocul memoriei
unde te învârtești în fiecare zi cu un furtun
îmi uzi toate rondurile ca să nu uit cât de importante
sunt întâmplările în care sădești malformații, le lași să crească
până când toți părem prunci normali