Leagănă frumoasă doamnă,
Pe bujorii ce-ai crescut,
Nu privi afar’ că-i toamnă,
Sângele ce curge e tot lut.

Mlădioasă voce-n-cântă,
Surle grave par s-adoarmă,
Toba nu mai sună-i spartă
Și în aer este glas de mamă.

Strigăte amare ascunde
Sufletul pierdut în van,
Numai vaietul pătrunde
Prin mărețul paravan.

Tot de zor mușcă urâtul,
Nu pătrunde răsăritul.