fără nicio explozie sentimentală
se dilata o tristețe
în cuvintele pe care mi le spuneai
răbufnea într-un oftat amărui
băutură ideală a nefericirii


un somn verde zăcea în ochii tăi
fără timp fără niciun orizont
prăbușire glorioasă
după un urcuș atât de greu


pe umerii albi
gândul își purta înfrigurat adierea
ruginiul se așternea un corb croncănea
pe o ramură stingheră


la cumpăna luminii cobor încă o dată