ochii-ți pluteasc deasupra inefabilului
turbați de amintirea cu imposibilul ales.
mările își cară vertebrele desprinse suspect.
timpul calcifiază torid și aspru urma păcii...

seara își lasă părul deasupra misterelor
cuprinse de ziua descifrării...e liniște...
se aude cum ploaia mătură lumina nopții.
înfiorător se scutură șiroiul cu trupurile de ieri...

se năpustesc eternități ce îngroapă fricile lor...
acei necunoscuți în graba cărora ceasul a stat.
dospesc coșmaruri verificate de sudoarea morții...
un trup zvârgolit de chinurile eliberării,se ridică...

ochii-ți plutesc naufragiați deasupra mării de sânge...
inima se zbate în chinuri orbitoare,mâinile se ofilesc...
noaptea își cheamă aleșii,prin fugă,prin lacrimi,sosesc...
verdicte chinuite răscolesc liniștea intrigată de necunoscut!

ochii tăi stau împrăștiați parca ar fi adunați.....
ei privesc senin sfârșitul...o concluzie dureroasă...