În ziua cand m-am nascut,
vantul era liber!
Era liber sa spulbere,
zapada,
s-o aseze in nestiutele forme,
ale destinului,
construind si stricand,
dune de nea,
mai mari sau mai mici,
alungand ,fulgii,
pe curbele timpului!

Aveam,desigur,si parinti!
Liberi si ei,poate!

Apoi,unul din ei,
a plecat dintre noi!
Si,pentru prima oara,
am stiut ce inseamna,
sa pierzi!

M-au cautat,firesc,
anii ce au urmat.
Eram liber sa fac,
orice!
Si am facut,
de toate!
Insa,libertatea,
nu am simtit-o!
Probabil era...
departe!

M-au cautat ,pe rand,
copilaria,
adolescenta,
o prima tinerete,
a doua,
si...
intr-o zi, m-a gasit,
si,fericirea!
A venit...libera!
Am recunoscut-o din prima clipa!
Insa eram...ocupat!
prea ocupat sa o caut,
pe Ea!

A venit,
m-a pipait,si...
a plecat!

Si iar am vazut ce inseamna,
sa pierzi!
Insa de invatat,
nu am invatat,nici acum,
cu adevarat,
cum e sa fii liber ,
sa pierzi!

Fiind prea ocupat,sa,
nu cumva sa nu arat lumii,ca,
tin drumul drept!
Insa mergand drept,
nu intalnesti,libertatea,
decat foarte rar,
doar...
in punctele,in care,
te intersectezi cu sinusoidele ei!