niciodată nu dăm cui trebuie din dragostea noastră
se risipeste mulțimea aceasta de sunete absolute
departele se măsoară în toate numele
trecutul e doar oglindă circulară dar tu știi că
eu nu scriu despre oglinzi pentru că eu sunt
încrucișarea numerelor tale prime în
telurice semne de ceață și
mă privesc doar în poemele tale

azi nimicul nu mai e cenușiu lăsăm în urmă nuanțele
pentru alte beautiful dawns & la vita e bella
ieri trebuia să te iau de mână
în aceleași sensuri focalizate pe linia subțire a lunii
am fi avut pisicile noastre verzi ne-ar fi așteptat
la ușă în seri fără semne iar eu
nu aș fi lipsit niciodată din ceasul tău
cu o oră în minus

acum altcineva ne despică apele în fiecare
seară la ora bastiliei poartă în mâini
același rucsac transparent în care amintirile
sunt lipite pe ultima pagină a caietului
abțibilduri de inimă și nimic altceva
un cui deasupra pentru a ne agăța umbrele