în fiecare zi același curent care te linge
pe la încheieturi. dar ușile metroului se deschid
iar animalul flămînd te înghite și apoi
se scurge
ca un singur sînge
prin interior.

și aștepți
cu speranța că vei spînzura extazul altundeva
ținînd ochii închiși deschizîndu-i apoi
oriunde în față
într-o ceafă cu firișoare de păr fine
privind pielea de sub nasul tău
înșurubată ușor în mîna care se ține de bară
de aproape
de foarte aproape
a unei fete îngemănate.
adulmecarea singurului pămînt viu
crescut strîmb în acest monstruos linear
îți naște unul după altul
o întreagă haită de gonaci încît
să-ți vină să-i devorezi încet și familiar
osul din burtă
piatra semi-prețioasă a rinichiului stîng

aerul alt
din plămînii unui tunel
nebun