macii pe șine
pâlpâie discret
plecările noastre

biserica arde
clopotul sparge
timpanele morților

grâul încet
îmblănește pământul
vântul stinge lumina

cerul deschide oblice porți
păianjenii ochilor
se strecoară

o carte așteaptă
să-și verse lumea
dintr-un colț de hârtie

personajele scot
câte-un picior câte-o mână
dintre rânduri ca din pământ

cimitire inspiră
coșcovite vara
miroase a flori blestemate

trenuri se-ntâmplă la orizont
numărând pasageri
kilometri

lumea rotundă
se închide ermetic
zorii pulsează în rouă

cât acest drum
va mai fi deschis
nimeni nu știe

macii pe șine
semnalizează discret
fundătura

luna prin nori
clipește senil
în-chipuri de oameni

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.