își ia fiecare sticluța cu agheasmă,
mergem la sperietorile
lăsate să ne reprezinte departe în cîmp.

le stropim
și ele ne dau căldură.
numai de ne-ar ajunge agheasmă
pentru toate sperietorile care își doresc
să ne strîngă la pieptul lor.

le buzunărim și ele ne dau șoareci calzi.
ne încălzim mîinile în buzunarele lor pline cu vietăți.
parcă-i mai bine așa,
însă un șoarec – o flacără mică – îți intră în mîinecă,
îți caută subsuoara de unde-ți și pătrunde fierbinte
direct în inimă.

nici nu l-ai simți de n-ai vedea
că totul în jurul tău se înnegrește,
de n-ai auzi susurîndu-ți prin cusuturile hainelor
șoaptele sperietorilor:
„Dacă scrii despre moarte, scrie pasteluri...
„Dacă scrii despre moarte, scrie pasteluri...
„Dacă scrii despre moarte, scrie pasteluri...