Timpul meu nu e ca al tău.

Cu trupul încolăcit, omul îi mângie pielea zbârcită.
Călărește viermii și se sărută franțuzește că așa îi zic eu, căci noi ne iubim.

Timpul meu are dinți ca să roadă din timpul tău.

Te-am văzut, îți duceai timpul la veterinar. Îi spuneai că e surd și că nu mai latră.
Atunci te-am luat de mână și te-am lins pe obraz ca să-ți iau toate lacrimile și să vii cu mine, să ne mângiem, căci eu am câștigat, timpul meu e mai bun îți spuneam.
Dar tu nu auzeai.
Timpul meu e mai bun îți urlam și vroiam să-ți simt durerea alunecând ca o vopsea pe trotuar. Timpul meu e mai bun, aproape ajunsesem la capăt dar o pată mov îmi umbrea orizontul căci timpul meu omorâse un alt timp.