judecătorii crimei cuvintelor i-am dorit
proptiți de stâlp cu jugulara străpunsă de penița aurită a persoanei întâi
trecător printre carierele de cereale împingând
roaba sugarilor gemeni:
edam și ava

inima avortonilor pulsează încă în igluuri de formol
și dacă rădăcinile nu pot străpunge gheața
plafonul va fi răzbit într-o primăvară de muguri de sănii
rostogolite prin nămeți de sânge

seu am vrut să fiu tatei la bătrânețe – nu-s
am vrut să ung bătrânețea mamei – nu-s
și poate altceva am vrut

și nimic

și-am uitat

și cuțitul din mână nu este al meu

tresăriți... tresăriți? canibalilor... bucăți de părinți duceți la gură
bâlbâiți îmbătaților
nonsensuri duhniți

Templule Frigider!
Zeule Tablou Electric!
avadem ție – pușchea pe limbă! – să te ningă
mătasea venelor mele să taie trupul tău de mămăligă

sarea
varul
harul

din Ocna Cuvânt

ocna cu vânt

tremur

suntem singuri zeule și atât de mulți pe pământ încât
gândul acesta îmi înmoaie genunchii de foame