privesc după oameni ca după călugări ratați
fiecare îmbracă o scorbură
apa de ploaie
produce putreziciuni ireversibile

fericirea e o criză existențială
mizeria întreține temperaturile înalte
cafeaua ar trebui înlocuită cu penicilină
arta decorativă
cu funii de ceapă și usturoi

de câte ori îmi văd chipul în vitrină strig:
ratatule!
trecătorii vârstnici își fac semnul crucii
îi aud în urmă:
- uitați-vă la el de tânăr
are mintea plecată cu sorcova

nu
am colindat niciodată de sărbători ipocrizia
e grețoasă în forme festive
iadul nu poate fi mai rău decât
abuzul fizic și cerșetoria juvenilă

spun unuia fără casă: haide
să mâncăm împreună alimentele din geanta mea
- dar nu te cunosc...
m-ai cunoaște dacă m-ai vedea îl ai în față
pe-acela care ți-a adus pachet de-acasă

spargem cu pumnul o ceapă strada
se umple de stele ai crede viața
bucătărie de vară iar cerul
gospodină cu ochii înlăcrimați