Să ai o vestă anti-tristețe,
un bufon doar al tău, un scutier
dispus să-ți doneze inima lui, pe
termen lung,
niciodată nu strică!
Să ai un prieten dispus
să te ferească de aceste prăvăliri
masive de năluci și pietre,
de trupuri de-o clipă, de suflete
moarte de frică…
Să te ferească de ispita etrnității,
de prăbușirea în grețosul
niciunde,
de timpul orb, besmetic, ce pipăie,
speriat ca un melc,
planta carnivoră a
spațiului.
Eternitate maculată de zoaiele
scaldei atîtor trădări, dezertări,
muzeu de hoituri ilustre, frumos
mirositoare,
marile noastre speranțe au fost
sacrificate în abatorul tău aseptic,
cu oroare de sîngele cald, gîlgîitor,
al secundei ce moare!