orasul sub asediu isi numara
oamenii absoluti,
cu teama prinsa estetic
in coltul buzelor rumene
ale sinucigasilor ajunsi la pubertate,
sangerand deziluzii,
timpul
in scutecele lui dezmatate
arunca ocheade
zilnicelor noastre obsesii

e toamna in toate petalele

seara,
ruginita pe la toate incheieturile,
zambeste frigid
pe la colturi
a-ndelunga-ntristare,
rastignitii rumega cioburi de lumina
pe-ascuns
renegandu-si originea cea plebee

e seva in toate arterele

pe strada fericirii
un orb strange venele indragostitilor
cu o lopata din panza de vita de vie
si apoi tacticos le inghite pe rand,
inima dupa inima,
mare si mica,
frumoasa sau doar impartita la doi,

e singurul orb din oras