Nu mai vreau carne de om spre iubire
ca pasarile ce se rostogolesc in cer
stranut si imi continuu drumul
e gri soarele, imi arde parul
e trist si tarziu
plange-ma, plange-ma si pe mine
eu sunt tristul mort de aici!
omoara tu, zeu nepasator
cladirea, trupurile-ne murdare

privesc si, Doamne,
incep sa vad...
spitalul municipal Timisoara
un capat de lume...
si totusi
totusi
stie cineva antidotul pentru iubire?

e mult prea dureros sa stiu.
mori, si indeosebi, daca poti,
mori.
asa i-am zis.