Aș vrea să-ți cumpăr un trandafir
poate o gerberă

Aș vrea să nu mai aștept în fiecare săptămână trenuri de dincolo de Siret
sau poate din ceruri

Atunci am putea conduce prin oraș ca niște nori de ploaie
atunci am vedea hotarul de nord al țării
hotarul de sud
de est
de verde
de somn

Pe unul din maluri ai zâmbi tu
pe celălalt nimeni
[asta pentru că eu aș sta lângă tine... deasupra ta, înăuntrul tău, înafară, peste tot aș fi numai eu, și psihologul meu s-ar simți fericit crezând c-a fost meritul lui]


Dar evident că eu stau singur în gară
cu buchetul în mană ca la o nuntă pustie
cu lumea legată bine în rucsac
cu șina de cale ferată pe mânecă
alături de cerșetori
de șine
de bănci

Și aceeași linie neagră
[a orizontului]
mi-ar explica de ce văd mereu aceleași fețe cunoscute de navetiști și blatiști
de cerșetori
[în această ultimă categorie se încadrează și nașii]

Cred că și tu ai linia de cale ferată tatuată pe braț
Și mai cred eu [fiind o ființă credincioasă, îmi permit să o spun] că această șină este o oglindă pentru că în gara din acel oraș mă aștepți exact cum te aștept eu pe tine