ma uit in jur si nu-mi vad muza,
ce ma ajuta deseori,
dar nu pot sa-i arunc acuza,
ca m-a lasat si afugit in zori...

nu totdeauna se iveste,
in cale-mi muza mea cea draga,
dar cred ca ea sigur iubeste,
pe cel ce vrea s-o inteleaga...

incerc s-o fac iar sa revina,
pe umaru-mi cel primitor,
cu-n vers anemic, fara rima,
ce cred ca poate fi ispititor...

degeaba insa,pixul meu,
nu-i astazi inspirat de ea,
si-mi scapa iarasi,pe jerseu,
o mica lacrima ca o margea...