Sufăr pentru că
Lumea mă împroașcă cu neîncredere
Sfios privesc în jur
Pășesc în șoaptă
Să nu trezesc suspiciunile

Oamenii devin fiare
Cu colți lungi zdrobesc inima mea
Oriunde privesc
Un nor de singurătate mă-nconjoară

Mi-e teamă de oameni
De ce sunt ei
Privesc și mi-e teamă să iubesc
Privesc și regret că nu pot șopti
Adevăruri. Sunt menite să rămână în mine
Aș vrea să rostesc adevărul
Dar nu pot
Oamenii-s oameni.