Peste fruntea cerului
aprins in muguri de stele
ploua uitarea mea
tulburind marile dintre noi.
Migrez din mine
pe tarmul tau alungat de uimire
trecind dincolo de iarba cruda a asteptarii.
Ca un ac de busola ametit de nordul magnetic
fiinta mea , singuratatea mea
A tacut miniata de visele fierbinti
in dimineata cafelei amare.

Intre mine si cer
se naste o fereastra uda de soare
inflorind in sufletul alb
zapada asteptarii..