O banca goala poate! si un apus de Soare
Ramane-ntiparit in tristul sau ecou
Si ce ramane-n urma ? O inima ce doare !
Se va reface oare de vom iubi din nou ?

Si gandul de-o sa zboare din nou spre fericire
Ce ne-o dorim in viata atat de visatoare
Se va putea-nalta din raza-ti ta iubire?
Va stii din nou gandi cu calda sa ardoare ?

Si sufletul ne-nvata chiar sa putem gandi
Caci daca el iubeste ; o faci si tu cu el
Si-n viata de ai suflet ; oriunde poti pasi
Si vei atinge poate tacutu-ti , bravu-ti tel.

Si fapta de-ti e buna iti va deschide usa
Spe-al inimii ecou , sau poate spre neant
Si-asa vei stii s-alegi lumina de cenusa
Ce fara sa raneasca nu-i chiar un briliant.

Dar dragostea... e oare un ultim tel sub Soare?
De o alegi gresit pierduta-i pe vecie?
Si de-s pierdute toate ne intrebam noi oare
Ce-i va ramane ei , sau lui , sau lor , sau mie ?

Iubind , o facem tandru si cu sperante multe
Iar de gresim e trist ; raman vise mocnite
Ramane doar tristetea ce-o stii sa ne asculte
Raman doar simple ganduri ; ce-s ganduri nerostite !