te-ai privit vreodată
atârnat
în vânt cântă funia alene
legănând mortul
craca nucului geme
de apăsare
ca o piatră de moară macină
văzduhul de semne
și îndoieli
macină și din făină
se face pâine dulce
pâine răspuns
dincolo de care nu mai e întrebare
decât așa de formă
ca să nu stea gura vădanei încleștată
când bocește