doar pasarile mortii scruteaza
bolta noastra
se scutura ninsoarea din pomii
ce se rup
au inghetat si geamul si florile
din glastra
iar cainii-si urla frigul cu
urlete de lup

e iarna deznadejdii cu ochi marunti
de vrabii
cu dinti iesind din soare
lungi lame de pumnal
cu casa sfartecata de turturi si
de sabii
si promoroaca stransa-ntr-un
nechezat de cal

zapada nesfarsita luceste
ca o salba
nici timpul nu mai este ce-a fost
intr-alta viata
avem priviri pierdute in
departarea alba
si-n suflete antarctici
de moarte si
de gheata