IUBITEI

Infinită, fragilă posibilitate
Iubito, tu mă-mplinești
Căci eu nu sunt realitate
cand tu nu ma gândești

Tu mă înveți vocalele
Sentimentele si mirarea
Căutările și-ntrebarea
Nu mă gândești în consoane
Tăioasele, inima-ngropată
Ești valul și pescarușul
Îngrozește-mă și acoperă-mă
Cu aeiuri iubește-mă!

Leoaică supusă salturilor
Te arunci prin nopțile mele
Prin cercul monotoniilor
Ca să-mi deschizi pieptul spre astre
Inima de saltă în ultimul spasm
Tu simți doar prima ei bătaie
Pură, fierbinte vâlvătaie,,,

Ca sa ma scrii apoi ca pe un basm
Ancora minții tale-i prinsă
În ziua ce se stinge-n noapte
Căci somnul este neagra-mi moarte
De nu mi-ai fi o candela aprinsă

Iubito,
Ca sa rezum
Tu ești un summum:
Leoaică necruțatoare
Și doamna educatoare
Fecioară vocală
Și posibilitate
Primă realitate!