...si daca iti spun ca´mi amintesc
de o noapte
cu tunete si fulgere in care am alergat,
amandoi,
dezbracati,
pe balcon,
pe terasa,
jucandu´ne, ca doi indragostiti,
prin ploaia ce cadea anarhic,
sarutandu´ne spatele
pe care transpiratia fierbinte se imbratisa cu stropii reci
(fiori pe sirea spinarii)
intrebandu´se,
ea,
sirea spinarii,
daca, nu cumva, de fapt,
e dragostea cea care framanta spiritele...
daca iti povestesc asta,
imi vei spune,
nu´i asa?,
ca sunt un fel de Erich von Däniken,
bantuit de amintiri despre viitor?