aerul se încrețește
ca părul roșu
al iubitei mele celte
un pensionar urcând
gâfâie ca un maratonist
înghite trepte în ritm
ochii înfundați în spatele lentilelor
privirea cerului
mirat că nu plouă
fruntea mustindă
o cerșetoare în baston
se țes pe muzică
în desprindere
pașii poate șovăind
mă ridică pe scara lumii
concentrică
uimirea cum beau cântecul ăsta
îl trag în plămâni
prin hrube
și pe cârlionții
unei iubite imaginare
fac ascensiuni pe Olimp
să dau muzei limbi