Cuvintele mele



cuvintelor care raman in noi


Cand cuvintele nu ma mai spun
le musc cu pofta
pana la cotorul crud
pana cand se scutura merii de zambete rosii
sau baloane de sapun
cateodata incep sa se iubeasca
pe buzele paharului de vorba
gura ta le cauta infometata
si le inchide ochii
sa nu le mai bata minutarele
inspre seara scot rotocoale de fum
care incalzesc icoanele fugite de pe sticla
pisica mea le ascute in gheare
desi,se spune, e o pisica blanda.

Cuvintele mele au ochi
strang intre pleoape uimirea
ca mai suntem
atunci in iris se zbate o pasare muta
care danseaza rotunda tacerea,

Cuvintele mele nu au frica de moarte
intr-o dimineata fara mine,
poate la Sighisoara,
sau cine stie unde,
o sa ma recite pe de rost
pe o scena inalta,
deschisa.


5 februarie 2003