Amestec un strop de parfum rosu
cu putin albastru, adaug esenta
de mosc, o petala de trandafir,
roua diminetii neinceputa,
si neterminata;
zambesc aruncand in ceaun
o agrafa smulsa din parul meu valvoi,
o farama din trupul tau pastrata
cu grija in miezul unei celule,
un strop de fericita explozie,
amestec bine c-o simpla
zbatere de gene
si iata
a rasarit primavara
in noi.

Trandafirii salbatic crescuti
din al meu trup
s-au ridicat pe varful degetelor
de la picioare
invaluindu-te cataratori
in saruturi
din crestet pana-n talpi.

Masina ta de epoca
prinsa-i toata in iarba,
rade fericita cu esarfa rosie legata la bord,
cu toate geamurile deschise,
prin care sufletul tau se strecoara afara
zburand spre cer cu aripile-ntinse…