de departe nemiscarile pareau mult mai ample
si jos treceau ape si trenuri;
de la un capat la altul
cineva alerga intotdeauna spre altcineva

fata de pe pod
intra in legenda ei
din ce in ce mai frumoasa si alba
fiecare trecere ii adauga un detaliu arhitectonic
cristalin

ochii ei limpezi
erau niste hublouri
fluviile minutelor globulare
pe bratele ei incinse
sclipeau rosu ghirlande de contraochi
de-a lungul podului, ca niste felinare

de departe
gratia gesturilor ei arcuite
semana cu o poarta
cineva trecea intotdeauna spre altcineva
si saluta din fuga, nu era nicaieri loc
pentru predarea stafetei

asteptand, fata de pe pod
se invartea nevazut
intr-un cilindru de contratimp

in acest dans mainile ei prismatice
despleteau hohotind de pe oameni
lumina uscata, reziduala
vraja se rotunjea nevazuta
sub o pojghita de culoare
se rotea roza vanturilor ca o ruleta
se faramitau punctele cardinale
stanga si dreapta se inlocuiau
pana cand nu mai stia nimeni
care era capatul de plecare
in afara de ea

atunci
pliindu-si obosita marmura rochiei
statuia fetei de pe pod
aproape pleca.