aseaza-mi-te-n brate o data cu chipul balai al lunii
cand greierii venetici vor scapa arcusurile in noapte
sa incepem plini de parfumul fantastic al rozelor
din glastra dezvelirea semnelor intiparite adanc in aura
noastra intinsi pe curgerea imobila de ape

petale se desfac vestede pentru a lasa inima
sa cuprinda intinderea larga a universului

inefabilul adus de varfurile degetelor ca valurile
proaspete oe nisipul ars de bunavointa soarelui
la miaza-zi si cuvintele se spiritualizeaza in
centre complementare de lumina aducand libere
inimilor noastre substanta imaginii in care harul
pulseaza inocent si ridicol in egale masuri fractionare

petale se desfac vestede pentru a lasa inima
sa cuprinda intinderea larga a universului