povestesc și azi despre tine
ca despre sângele meu -
cu cât a curs odată cu timpul
cu atât ai curs tu din mine
lăsându-mă mai mult bolnav
decât nefericit,
mai mult inutil decât anemic.
știai că fără imaginea ta
nu știu să trec nici strada
iar trotuarele îmi par șine de cale ferată
pe care merg legat la ochi.
povestesc și azi despre tine
ca despre un lucru firesc
din care trebuie să trăiesc
fiecare gest, fiecare secundă,
fiecare lacrimă.